Sunt departe de a fi perfectă.

"Îmi trăiesc viața așa cum cred eu că e mai bine. Pentru mine este foarte important ca spațiul meu personal să nu fie invadat. Asta înseamnă să fiu liberă să fac ce vreau și ce-mi place.  Am nevoie de aer și libertate. Nu accept limitele. Vreau ca toate “începuturile” mele să fie susținute și niciodată să nu fiu pusă în fața unei alegeri și mai ales să mi se reproșeze  faptul că sunt o carieristă convinsă și în prim plan pentru mine au fost și întotdeauna vor rămâne  proiectele și visele mele". 

Sunt mândră de mine că am ajuns să pot spune asta. În momentul când am scris aceste cuvinte, cred că era mai mult un manifest... Țin minte cu ce emoții am făcut public acest mesaj, câte comentarii negative au fost, dar eu am simțit nevoia, a fost ca un ritual de eliberare, descătușare...

Vroiam să zic, de fapt, că niciodată un bărbat nu va fi mai important, dar a fost... Știu ce înseamnă să te abandonezi pe tine însăți  pentru el, să nu ai alte interese, știu ce înseamnă sa trăiești viața pentru un bărbat...  Nu există mai important. Există echilibru. Iubirea nu presupune sclavie emoțională. Maine poți să nu mai fii cu el din mai multe motive, dar cu tine vei rămâne pe viață. Datoria ta este în continuare să evoluezi ca femeie pe toate planurile. Datoria ta e să-ți creez realitatea din micile plăceri zilnice. Datoria ta e să vrei... 

Cu cât femeia este mai de success și de sine stătătoare, cu atât mai dificil îi este bărbatului să se simtă puternic  alături de ea, deoarece ea lasă impresia unei personae la care totul este fain și fără el. Sunt atrasă de bărbații care îmi permit măcar pentru un timp să mă simt slabă … Îmi place să știu că sunt puternică, dar mă simt foarte slabă în prezenta lui... Și asta în ciuda faptului că am depășit toate obstacolele din viața mea pe cont propriu, dar doar ei, bărbații te ajută să menții echilibrul între feminin și masculin, ei te inițiază ca femeie.

Nu accept sentimentul de posesivitate. Chiar și când iau micul dejun împreună, bărbatul și femeia trebuie să trateze acest lucru ca o întâlnire romantică. Aceasta atitudine ne ajută și după mai mulți ani să evităm rutina în cuplu. Pentru că o relație să fie într-o permanentă creștere, e nevoie de multa muncă. Cu timpul, emoțiile și pasiunea ar trebui să se transforme în înțelepciune, înțelegere reciprocă și respect. Dacă relația s-a consumat și aceste transformări nu au avut loc, nu este un lucru sănătos și e pierdere de timp. E groaznic când trec anii și el nu te mai respectă. Spre deosebire de pasiune, aceste calități sunt pentru totdeauna.  

Dragostea poate fi întâlnită la orice vârstă, chiar și în amurgul vieții.  Este important să apreciem fiecare moment petrecut alături de persoana iubită. 

Fiecare din noi a trăit prima dragoste, prima trădare, prima luptă, primul eșec. Fiecare are cicatrici pe inima în memoria celor dragi. Celor dragi care au devenit străini, dar este imposibil să-i uităm. Nu cred că exista oameni care au trăit doar o singură poveste de dragoste. Aproape fiecare femeie a trecut prin mai multe "love story" și eu nu sunt o excepție. Toate și-au avut rostul...

Iubiți, prețuiți, apreciați și să nu vă fie frică să vă deschideți inima. Chiar dacă astăzi este vremea  promisiunilor goale,  indiferenței, trădării, egoismului. Lumea este condusă de debili și dragoste. Alegeți dragostea! Credeți în dragoste!

Doar te rog un singur lucru: să nu pierzi ani, energie și tinerețea degeaba. Bărbatul pe care-l iubești și sunteți într-o relație, e obligat să aibă grijă de tine și să-ți ofere statut de soție. Dacă nu se întâmpla acest lucru, poți trăi cu dragostea sau amintirile despre dragoste în suflet și la distanță, dar clădindu-ți viața mai departe... 

Sunt departe de a fi perfectă...  Greșesc, recunosc unde am greșit, trag concluzii, caut compromisuri.  Sunt o femeie simplă, cu probleme obișnuite, cu urcușuri și coborâșuri, cu succese și eșecuri. Pot să iubesc, pot lăsa bărbatul să plece, îi pot fi recunoscătoare, iertătoare și pot avea încredere…

Eu sincer îmi doresc ca toată lumea  să se bucure de acest dar - viața, indiferent de circumstanțe. Mi-a luat ceva timp să înțeleg și să simt ce-i asta "fericirea e în noi"...

Mi-aș dori să nu ne mai fie frică să facem un bine. Atunci când facem un bine, obținem o satisfacție inexplicabilă. Să ne bucurăm de succesele altora și să nu ne mai criticăm reciproc. De la critică apar prematur riduri, dispare luciul din ochi, devreme îmbătrânește sufletul și cu timpul apare ura față de toată lumea. Așa începe să se descompună sufletul.  

Sunt departe de a fi perfectă, dar vreau să văd peste tot oameni zâmbitori, cu ochii limpezi, cu un suflet puternic, oameni care iubesc, oameni care cred că de fapt tot răul e spre bine. La capătul tunelului  întotdeauna  e lumină. Important e să o observi și să mergi în direcția corectă.  Iar pentru asta trebuie sa învățăm să fim optimiști și mai des să privim cerul înstelat, căci după noapte vine zi...