Nu credeam că voi zice asta...
Luna iunie a acestui an a fost și este în continuare pentru mine perioada de conștientizare de aia care doare. Pentru a recunoaște cine ești, fără să-ți fie frică sau să te critici, e nevoie de multă putere lăuntrică… Scriu aceste rânduri și plâng. Stiți cum simt? M-am dezbrăcat, sunt în pielea goală și nu-mi este rușine… Să vă povestesc începând cu experiența din tabăra de feminitate din Cipru. În calitate de trainer pot spune că a fost cel mai tare și profesionist lucru pe care l-am făcut până acum în activitatea mea cu femeile. Am reușit să ajung la fiecare participantă. M-au lăsat să mă bag în inima și subconștientul lor. Au avut încredere totală pentru că am comunicat cu sufletul. Am avut o participantă din Germania care a fost perla taberei. Toate femeile grupului s-au regăsit în ea. A fost sinceră, inocentă și a spus problemelor, nemulțumirilor pe nume. Apoi toate femeile au confirmat și au avut curajul să recunoască că de fapt și ele se confruntă cu aceleași sit...